Leul nobil

Leul nobil, barbatul puternic si impunator. Uneori durerea este pretul pentru a fi asa cum trebuie sa fim, puternici si nobili. Esti nobil, esti un luptator si esti bogat in sentimente si emotii, dar cum ai ajuns aici..poate ca in adancuri porti cicatrici si te gandesti uneori la ceva ce ai lasat in urma. Ceva ce a trebuit sa lasi in urma pentru a putea cunoaste sentimentele tale de acum, pentru a deveni mai bun. Si astfel apreciem ceea ce e bun si avem dragoste pentru viata si culoare. Devenim nobili si mai intelepti..desigur uneori intunericul poate fi mai greu decat alteori dar razele de lumina vor veni din nou precum rasaritul. Lasand zona de confort in urma navigam spre necunoscut, nu ne schimbam doar ca invatam sa fim noi si ne descoperim diamantele interioare. Vedem cu alta pereche de ochi lumea si gustam din ea..ne infruptam, ne exaltam, si noi si noi culori. Uneori ne amintim si parca doare, o umbra de strigat in noapte..este amintirea a ceea ce ne-a impins spre cascada vietii. Ne transformam..devenim leii nobili.

Get back

Cred ca suntem ceea ce ne amintim despre noi. Intr-o secunda m-am intors la un moment prost ales din trecut cand intr-o situatie data eram neputincios si nu aveam cum sa castig o lupta interioara, nu aveam cunostiintele de acum si nici mijloacele, daca doar as fi avut mintea de acum. De atunci mii de imagini pe retina, milioane de sunete si mii de povesti, unele conexiuni in creier, dar cand am ajuns in trecut in acel moment si starea mea de atunci reveni si nimic din aceste mii de sunete si povesti nu mai faceau diferenta pentru cateva clipe..eram constient de timpul scurs de atunci(pare o alta viata) insa amintirile viitoare acelui moment nu isi jucau un rol imediat deoarece eram din nou in trecut, cu aproape starea de atunci si mintea mea era un labirint in care incercam sa ajung inapoi acasa dar in care acel segment de viata care a trecut de atunci era umbrit de acel moment din trecut, eram din nou acolo de parca nimic nu fusese apoi, de parca ar fi fost chiar ieri, de parca am calatorit in timp si mintea mea la fel..dar nu eram cu nimic mai bun ca atunci caci am inceput sa fiu mai bun, mai bogat doar dupa ce am trecut de acel moment. Daca calatoresti in timp si mintea ta va calatori inapoi uitand parca tot ce ai invatat in timpul scurs. Incet incet isi va croi drum si va reconstitui sirul intamplarilor de atunci..vei ajunge inapoi in viitor si vei intelege ca regretele nu exista, sunt doar un termen inventat..nu cred ca am cu adevarat regrete, caci nu puteam fi decat acelasi chiar daca as fi dat timpul inapoi.

Ce ai tu de oferit

Valorifica potentialul tau..se poate ca s-a mai citit de asta la Da mai departe, totusi simt nevoia sa o spun si eu, prin prisma mea. Sa nu fi copia cuiva, sunt de acord, e o prostie..dar sa fi oarecum un rezumat al celor din jur, asta poate fi un lucru benefic. Sa iti cladesti personalitatea luand ce e mai bun de la fiecare, chiar imprumutand pasiuni de ce nu..nu te nasti cu o pasiune pentru o muzica sau un gen de literatura. O capeti de la cei care iti insufla un drag de ceva..azi am fost la concertul cu Baniciu din Janis, cu niste prieteni..acolo am intalnit un tip pasionat de muzica..se vedea in felul in care vorbea, lumea il asculta si m-am gandit, ce bine e sa fi pasionat si ca sunt norocos sa intalnesc asa oameni care imi insufla nu neaparat o pasiune in sine ci mai degraba dragostea pentru pasiune..am si eu pasiunile mele, stiu unele lucruri..si cu lucrurile pe care le stiu voi genera altele pe care le voi stii..sunt tanar si am un avantaj..pot vorbi despre lucrurile pe care deja le stiu si le-am facut, dar..pot de asemenea cu o placere asemanatoare sa vorbesc despre lucrurile pe care vreau sa le fac si sa le cunosc..caci sunt tanar doamna, tanar!

Un prieten sus-pus

Suntem cine suntem chiar daca uneori uitam. Ne trudim sa fim intr-un fel anume, amuzanti sau fermecatori pentru a ne atinge anumite scopuri, dorind sa repetam performante din trecut dar uitand cum le-am facut in primul rand. Intoarce-te la sentimentul initial si analizeaza ce anume din tine te-a facut sa reusesti..ai fost liber, liber sa gresesti daca e necesar, dar liber. Nu ai fost constrans de povara perfectiunii autocerute, ai dorit sa faci ceva, ai inceput si ai lasat lucrurile sa mearga pe fagasul lor. Ai lasat deductiile sa se adune si sa infloreasca in mintea ta si astfel ai reusit sa materializezi o solutie clara si concreta la provocarile tale. Mereu cand am reusit ceva am facut indepartand inatai tema esecului si povara ca acel lucru trebuie sa fie perfect..imi amintesc de reusite, imi amintesc cand am fost apreciat printre prieteni datorita spiritualitatii mele sau a altor calitati care s-au ivit la momentul potrivit in acel context..imi amintesc cand lucram la un anume proiect ore in sir fara sa simt oboseala si cum simteam ca fiecare pas imi dezvaluie ceva din natura pasului urmator, fara sa ma ingrijorez ca pot ajunge intr-o fundatura. Avand mintea clara am incercat sa repet performantele de altadata..dar de fapt incercam sa imi controlez mintea pentru a ajunge unde vreau(a fost o pierdere de vreme) dar uitam sa comunic cu ea..voiam sa i ordon fara sa ascult starile ei, si sa vad traseul ei natural.."nu ar fi trebuit sa incerc sa imi controlez mintea, ar fi trebuit sa ma imprietenesc cu ea", mi-a spus cineva odata..just think about it;)

De ce cred eu ca nu e prea tarziu

E o problema cu care m-am confruntat, gandul ca e prea tarziu pentru un lucru sau altul..si ca orice problema care izvoraste din anumite temeri si sabloane infiripate adanc in constiinta, solutia am gasit-o zgandarind si dezgropand pentru a ajunge la adevaratele probleme care se ascundeau sub acest pretext..am privit problema din mai multe unghiuri, si mintea a inceput sa gaseasca solutii..astfel am inceput sa adun toate argumentele pe care le-am putut gasi, sa argumentez de ce nu e prea tarziu..prea tarziu pentru ce: prea tarziu pentru un proiect, prea tarziu ca sa te realizezi, prea tarziu pentru a intalni oameni noi in conditiile in care esti in ultimu an de facultate si simti ca ai pierdut cativa ani, in sensul ca nu ti-ai facut inca prieteni in facultate..dar despre asta o sa scriu intr-un alt articol-poate;) Nu e niciodata prea tarziu..voi porni de la acest adevar extrem de important..oricine crede asta despre el/ea va trebui inainte sa faca ceva sa se scuture de aceasta povara, aceasta conceptie, pentru ca este o minciuna..si pentru asta am doua lucruri acum: un prieten bun mi-a spus: "Imagineaza-ti ca azi e maine..ca ai sarit in timp la ziua de maine sau la luna viitoare sau la anul viitor..fara sa faci nimic, deci ai pierdut un an..asta e numai in imaginatia ta..acum intoarce-te in prezent, adica intoarce-te din viitor si fa lucrurile care ai fi vrut sa le faci"; al doilea lucru ar parea mai putin incurajator, are o alta atitudine dar va este de asemenea prieten: azi spui e prea tarziu oricum si nu faci nimic..peste o luna sau nu stiu cat timp ai indoieli si te apuci de un lucru pe ultima suta de metri sau pe ultimii 50 de metrii, cand in fapt puteai sa incepi cu o luna inanite si castigai si o luna si nici nu iti mai consumai energia ingrijorandu-te de te miri ce..deci poate e si acest argument cam pe acelasi principiu ca primul, poate altfel formulat..sa iei orice te ajuta si sa mergi inainte..dar intai sa scapi de acest sentiment si pentru asta poate te ajuta randurile de mai sus